Există?

      Există vreun om care să ne facă doar bine?  E cineva pe pământ care să nu ne poată răni? Există vreo persoană care să ne aducă doar zâmbetul pe buze?

     O să întâlnim persoana care să ne vindece toate rănile şi să nu ne cauzeze altele?

     Tind să cred că asta nu o să se întâmple. Tind să cred că nu există o persoană care să nu ne facă nimic rău. Tind să cred că singura persoană care nu ne poate răni suntem noi. Tind să cred că suntem înconjuraţi de oameni care ne dezamăgesc la un moment dat, pentru că sunt oameni şi stă în firea lor să o facă. Nu trebuie să ne supărăm pentru că cei din jur nu sunt aşa cum ne-am dori, nici noi nu suntem aşa cum şi-ar dori alţii. Şi noi i-am rănit pe cei din jurul nostru aşa că şi ei o să o facă.

      Nicio persoană nu o să poată curăţa acolo unde altcineva a murdărit. Trebuie să înţelegem că nicio persoană ce a însemnat odată ceva pentru noi nu poate să fie înlocuită de o altă persoană.  Trebuie să înţelegem că oamenii nu pot să fie înlocuiţi asemeni unei jucării care se strică.  Trebuie să facem diferenţa între o fiinţă vie şi un obiect. Odată ce ai pierdut o persoană nu ai cum să o mai aduci înapoi, persoanele nu sunt asemeni lucrurilor să se piardă sub pat sau printre hainele aruncate pe podea, oamenii se pierd în întuneric.  Oamenii se pierd şi nu se mai găsesc, aşa că ai grijă să nu te pierzi de tine că s-ar putea să îţi petreci restul vieţii căutându-te.

.

Toţi oamenii sunt răi?
Nu, doar că nu toţi sunt buni.

Sentimente

  Sentimentele sunt făcute pentru a fi spuse, nu ascunse. Sentimentele sunt făcute pentru a fi împărtășite cu cei în cauză. Sentimentele trebuie spuse, trebuie să se facă auzite, trebuie să iasă la iveală, să-și facă treaba.

  Ce rost are să iubești pe cineva dacă nu îi spui asta? Ce rost are să te frămânți ascunzându-ți sentimentele când ai putea să le dai drumul. E ca și cum ai ține un fluture captiv. E ca și cum ai acoperi o floare. E ca și cum ai opri râsul unui copil.

  Refuzând să îți arăți sentimentele, fie ele de orice fel, ajung să te mănânce din interior, te devorează și te distrug încet, încet. Ele încearcă să își facă loc să evadeze, încearcă să facă ele ce trebuia să faci tu.

  E amuzant cum de cele mai multe ori nu avem nicio problemă în a ne arăta ura și indiferența, dar atunci când vine vorba de iubire și simpatie rămânem fără glas și corpul refuză să mai răspundă comenzilor.

  De ce ne e așa ușor să ne arătăm partea rea și atât de greu partea bună?

 Cred că e mai ușor pentru mintea umană să asocieze indiferența cu putera și invincibilitatea. Cred că iubirea pare semn de slăbiciune, mai ales mărturisirea ei, deși este invers. Atâta timp cât tratezi totul cu răutate și indiferență este clar că ceva te rănește, dar atunci când îți împărtășești iubirea se vede că rănile sunt pe cale să se vindece.

  Dacă poți să îți arăți iubirea însemnă că ești suficient de puternic să arăți că ai fost slab, dacă îți arăți afecțiunea și grija se vede că ai suficientă putere încât să nu te vezi doar pe tine, să observi și ce-i în jurul tău.

  Iubirea este cea mai mare formă de putere, dar pentru asta trebuie să știi că și tu poți să fii slab.

  Dar cine nu e? 

  Cu toții suntem slabi, doar că unii o ascund mai bine și asta nu arată decât lașitate.

  Așa că nu te mai ascunde, te rog, du-te și spune-le celor dragi că îi iubești. Spune-le din toată inima și nu aștepta nimic în schimb, fii doar mândru că ai putut să faci asta. fii mândru că poți să ai sub aripă o persoană.

  Spune-le celor dragi cât de mult îi iubești și o să simți că ai tot cerul la picioare.

  Spune-le doar atât, câteva cuvinte sunt suficiente pentru asta.