Nu spun

     Nu spun des "te iubesc", nu spun des pentru că oamenii pot iubi în atat de multe feluri încat atunci cand spun cuiva "te iubesc" simt şi nevoia de a explica....
     Unii oameni iubesc cu tot sufletul lor, alţii doar de suprafaţa, unii te iubesc doar atunci când au nevoie, alţii doar când işi aduc aminte. Sunt oameni care pur şi simplu te iubesc, oameni care au nevoie de un motiv pentru asta, oameni care iubesc simplu, oameni care iubesc complicat, oameni care iubesc cu ură, cu indiferenţa, cu stres, oameni care iubesc cu vorbe, oameni care iubesc cu fapte, oameni care te iubesc atât cât şi tu îi iubeşti, oamni care iubesc materialist, superficial. Oamenii iubesc in mii de feluri, cu tristeţe, cu bucurie, cu zambete, cu lacrimi, cu strigăte, cu durere, cu gelozie...
     Şi atunci te întreb cu ce drept îmi zici tu mie ca mă iubeşti? Cu ce drept îi poţi spune unei persoane că o iubesti iar apoi să laşi liniştea să se aştearnă? Cu ce drept zici că iubeşti şi apoi taci?
Tu măcar ştii cum iubeşti?  Vă spuneţi te iubesc şi nici măcar nu ştiţi dacă acea iubire e condiţionată sau necondiţionată, nu ştiţi dacă e doar pentru voi sau mai e împărţită cu încă alte câteva persoane.
     Poate te iubesc cum iubesc o floare, pentru frumuseţea şi eleganţa ei, dar cu toate că o iubesc o rup şi o duc într-o vază unde îşi va avea sfârşitul. Poate te iubesc cum iubesc apa, pentru că nu am cum să trăiesc fără ea, o iubesc pentru ca îmi asigura viaţa, o iubesc pentru că nu am de ales. Poate te iubesc cum iubesc o insectă, îi respect dreptul la viaţă, dar daca îndrăzneşte să ma deranjeze nu m-aş da înapoi de la a-i curma viaţa. Poate te iubesc cum mă iubesc pe mine. Poate te iubesc cum nu ştiu să iubec.

Indecis

     În sufletul ei e atât pace cât şi război, atât lumină cât şi întuneric.

     Ochii ei sunt reci şi goi, dar atunci când îi priveşti poţi citi în ei o lume întreagă.

     Mersul îi e sigur, dar poţi observa mici ezitări atunci când se împedica de câte o piatră.

     Vorbeşte cu tine de parcă nu ar avea secrete, dar de fapt tu nu ştii nimic despre ea.

     Azi se bucură de un răsărit de soare, iar mâine va plânge din cauza cruzimii pe care o au razele acestuia asupra Pamantului. Azi aleargă desculţă, mâine nu iese din casă. Azi se uită la tine de parcă te-ar iubi, mâine o să fie ca şi cum nu te-ar cunoaşte. 

     Nu ştii cine e, ce vrea, sau ce simte. Uneori ai impresia că e mai vie decât o să poţi fii tu vreodată, alteori ai impresia că e doar o altă nălucă ce îţi apare în vise.

      Poate o să ajungi să realizezi că ea nu-i moartă, nici vie, nici în război, nici în pace, nici în lumină, nici în întuneric, nu-i nici rea, nici bună.

      E tot ce îţi doreşti şi tot de ce ar trebui să fugi.

     Oferă-i "nou", oferă-i ceva de care nu a mai auzit sau citit. Nu-i oferi poveşti de dragoste care nu se termină niciodată cu "împreună", oferă-i o realitate, viaţă în prezent. Nu-i oferi cuvinte în vânt, oferă-i amintiri. Nu-i cumpăra flori, du-o pe un câmp de unde să le poată admira fără a le curma viaţa. Nu-i oferi ce nu-i trebuie şi nu îi da ce îşi poate lua şi singură.

     Acordă-i timp, las-o să stea singură, să plângă şi să ţipe. Lasă-i cât timp are nevoie...O persoană ca ea are nevoie de singurătate mai mult decât are nevoie de alţi oameni.O persoană ca ea simte nevoia liberăţii mai mult decât pe cea a aerului.

     Pentru ea totul e atât motiv de râs cât şi de plâns.

     Nu-i arăta că n-o înţelegi, arată-i că vrei să o cunoşti.

     Călătoriţi împreună, dar nu vă amestecaţi cărările.

     Arată-i că lumina e uneori întuneric, că lacrimile sunt rodul fericirii, ca iubirea înseamnă fericire, dar fericirea nu înseamnă şi viaţă...