Dragi parinti...

 Dragi părinţi,

     Fiţi prieteni cu copiii voştri înainte de orice. În lumea în care trăim prietenii sunt mai greu de găsit ca orice şi dacă voi, singurele persoane de pe lumea asta care reuşiţi să iubiţi necondiţionat, care reuşiţi să treceţi peste orice greutate pentru sufleţelul de lângă voi nu reuşiţi să-i fiţi prieten, e degeaba. Dacă îi oferiţi prietenia, va şti să caute în viaţa lui doar relaţii de calitate, relaţii bazate pe încredere şi respect. Degeaba îl certaţi, degeaba îi interziceţi anumite lucruri, căci atunci când o să închideţi un ochi va face exact ce i-aţi spus să nu facă, dar atâta timp cât poate discuta liber, cât poate dezbate anumite comportamente, anumite situaţii, decizia luată în final va fi una în cunoştinţă de cauză, iar daca şi în acest caz va fi una greşită măcar veţi putea acolo să remediaţi pagubele.
      Copiii sunt pe o scară a evoluţiei, cu suişuri şi coborâşuri simt nevoia de nou, simt nevoia de a se găsi, de a-şi descoperi personalitatea, de a-şi creea o lume în care să poată să trăiască fericiţi, iar din cauza asta deciziile lor vor fi des dramatice, fără sens, unele îi vor duce mulţi paşi în spate, altele îi vor arunca în faţă, iar apoi vor fi confuzi, nu vor înţelege cum au ajuns în acel loc şi ce ar trebui să facă. Sunteţi singurii care îi pot ţine de mână în asemenea momente. Singurii ce le pot alina drumul. De multe ori nu o să-i înţelegeţi, nici ei nu o fac mereu, nu le cereţi explicaţii când nu au cum să le dea, nu le cereţi mai mult decât pot face, dar să-i ţineţi de mână. Povara e doar a lor, cea mai mare greşeala ar fi să o căraţi voi. Sunt mai puternici ca voi, văd viaţa atlfel. Pentru ei problemele cele mai mari sunt legate de cum să  cunoască mai multe despre lume, despre partea ei ascunsă, problemele lor nu au legătură cu banii, cu relaţiile ce se termină, sau cu greşelile din trecut pe care le regretă. Problemele lor sunt mult mai profunde de atât. Au legătură cu apariţia universului, existenţa unei divinităţi, probeme legate mai mult de interiorul propriei persoane decât de exterior.
     Generaţiile se schimbă, timpurile se schimbă, iar refuzul nostru de a ne adapta la acestea determină conflictele. Niciodată nu îi veţi putea determina să reacţioneze aşa cum o faceţi voi, o să va ia peste picior, o să râdă,  o să vă zâmbească spunând că sunt prea tineri să se gândească la viitorul pe care îl au, sunt prea tineri să ia decizii, prea tineri să fie serioşi, dar mai ales prea tineri să renunţe la greşeli.
    Să nu vă doriţi un copil care nu face greşeli, să nu vă doriţi un copil care nu se pierde încercând sa găsească răspunsuri, căci acela nu va învăţa nimic. Acel copil nu se va descurca în viaţă, acela e copilul ce nu o să trăiască fericit, acela e copilul care o să se gândească la trecutul său şi nu va vedea nimic.
     Veţi fi nedreptăţiti, mai mult ca oricine şi o meritaţi cel mai puţin, dar aţi fost şi voi la rândul vostru copii, iar atunci când o să vreţi să luaţi o măsură drastică, gandiţi-vă la perioada în care şi voi aţi fost opriţi din a va exterioriza sentimentele, trăirie şi părerile.
      Un copil trebuie să creasă în iubire şi totuşi un copil nu trebuie ferit de explicaţii dure. Unui copil îi trebuie prezentate faptele ca atare, nu-l feriţi de adevăr doar pentru că e posibil să-i smulgă inocenţa şi să-l facă să privească lumea în alt mod, căci tocmai acest comportament îl va determina să se închidă, îl va determina să caute adevăr în părţi mai puţin frumoase.
     Lăsă-l să aleagă cu prorpiul cap, să aleagă în funcţie de ceea ce simte el și va fi rănit, și vai cât o să-l doară, cât o să plângă, iar atunci tu să-i fi aproape, să-i arăţi cum fiecare alegere are  consecinţe, să-i arăţi cât de greu e să duci o viaţă echilibrată.
     Prietenia voastră, a prinţilor e tot ce-l poate face complet. Atunci când o să greşească, o va face la un moment dat, o va face pentru că e tânăr, pentru că are nevoie de asta, dar atâta timp cât ştie că îi sunteţi prieteni o să vină la voi, iar sfaturile voastre sunt singurele ce nu vin din egoism, ce au în vizor doar fericirea lui.
      Dintre toţi oamenii aveţi cea mai grea slujbă de pe pământ şi totuşi nu sunteţi plătiţi pentru ea, desi o să pară că daţi greş, că orice aţi alege nu face decât să ducă lucrurie din rău în mai rău, dar atunci e momentul în care totul merge spre mai bine, ca atunci când trebuie să sari un obstacol mare te dai câţiva paşi în spate.
       Adaptaţi-vă vremurilor în care trăiţi, ideilor nonconformiste, schimbării și decizilor nechibzuite, iar atunci el se va adapta stabilităţii, responsabilităţii și decizilor raţionale.
 
   
       

Drag copil

  La muţi ani, drag copil!

      Să fii mai mult copil decât orice. Să păstrezi inocenţa şi frumuseţea pe care aceştia o au, zâmbetul sincer şi suspinele ce parcă fac pământul să tremure. Ochii expresivi ce te privesc cu cuvinte, buzele ce tac şi atunci când se mişcă. Atât de simplu şi atât de direct, fără frică de eşec, de dezamăgire, fără ignoranţa, doar putere.

      Cred că viaţa e despre a rămâne mic, dar în ultima vreme ne e atât de greu să facem asta. Copiii nu mai sunt copii de la vârste fragede, unii chiar înainte să-şi de-a seama cum e de fapt să fii copil.

     "Mi s-a spus la mulţi ani azi, dar nu am simţit deloc că ar fi ziua mea." mi-au spus mule persoane asta azi şi le înţeleg pe deplin. Ne trezim dimineaţa, ne îmbrăcăm mecanic în uniforma de zi cu zi, care a ajuns să ne strângă, să ne incomodeze, parcă ne ia din entuziasm, odată cu ea ne afisăm şi masca de elevi serioşi ce nu au voie să râdă sau să se bucure, de elevi ce fac doar glume de "bun simţ" legate de o lecţie la mate studiata în avans. De elevi cărora nu le mai e permis să-şi exprime ironia sau dezacordul, de elevi ce sunt controlaţi de starea de spirit a profesorului. Cu ochii in lacrimi şi măcinaţi de griji ne petrecem ziua stând pe un scaun 7 ore, zâmbind mecanic atunci când omul cu arma de foc, catalogul, intră în clasă ca apoi să ne întoarcem la gândurile noastre, departe de sala de clasă.

     Cu ce drept, tu ca om "mare" îţi permiţi să ne faci nouă urări azi, când tu eşti cel care ne smulgi din copilărie şi asta doar pentru ca eşti frustrat că nu ţi-ai păstrat-o pe a ta. Cu ce drept, azi mai mult ca în toate zilele ne ceri să gândim raţional, ne scoţi la tablă şi ne batjocoreşti.

     Poate că a venit vremea ca fiecare să privească puţin în interiorul lor şi să regăsească acolo partea de copil, tolerant si plin de viaţă. Partea aceea care ştie să se bucure şi atunci când munceşte, care e fericită atunci când şi altii sunt fericiţi, nu cea care se bucură când altii sunt mai prejos, nu cea care zâmbeşte cu răutate atunci când vede că altul e scufundat mai adânc in noroi. Ne bucurăm de necazul altuia fără a vedea că acelei persoane îi este întinsă o mână de ajutor pe când noi nu avem pe nimeni în jur.

     Fiţi copii şi uitaţi de prejedecăţi şi critici, fiţi copii încă o dată şi nu o să vă săturaţi de asta toată viaţa.

     Te rog ca de azi să fii din noi cine erai înainte ca toate grijile să se năpustească asupra ta, sa fii din nou fericit, te rog ca azi, mai mult ca oricând să lupţi pentru ceea ce îţi doreşti, să-ţi susţi punctul de vedere, să te afirmi şi să ripostezi când ţi se face o nedreptate cu calm şi înţelegere.

     Bătrânii au ajuns să fie mai copii ca noi si dacă aşa stau lucrurile îmi doresc să fiu bătrân. Dacă doar atunci o să fim respectaţi pentru ceea ce gândim, dacă doar atunci cei din jur o să ne ia părerea în considerare, daca doar atunci o să avem ceva de spus, atunci vreu să ma angajez bătrân. Să fii copil nu înseamnă să nu ştii, nu înseamnă că nu eşti capabil să gândeşti, chiar din contră, copiii  gândesc cu bunătate, cu iubire şi atunci revin,cu ce drept, tu om ce nu asculti şi părerea atora, tu om ce te vezi superior, ce mă obligi pe mine să fiu ca tine, să gândesc cum faci şi tu, tu om ce mă opreşti din a mă exprima şi a fi creativ îmi urezi azi de bine?