Fugim

     Fugim de tot ce însemnă problemă, de tot ce însemnă provocări, fugim de viaţă, fugim de noi!
     Poţi să fugi de oamenii din jurul tău, poţi să eviţi discuţii, poţi ascude temeri şi sentimente, dar niciodată nu vei putea fugi sau ascunde de tine.
     Oriunde vei merge, oriunde te-ai ascunde nu îţi vei putea opri gândurile să vină cu tine, să te urmeze ca o umbră.
     Alergi neîncetat  şi încerci să scapi de tine, nu te-ai gândi nicio secundă să te opreşti, să te regăseşti, să te cunoşti, să te asculţi, să fii tu.
     Fugind de tine e ca şi cum ai fugi de soare, e ca şi cum ai alerga cu ochii închişi spre necunoscut.
   
     Te împiedici mereu de aceaşi piatră, dar refuzi să te apleci şi să o ridici din drum, refuzi să-ţi eliberezi calea şi mergi mereu pe acelaşi teren minat.
     E timpul să te opreşti şi să faci cunoştinţă cu provocările ce sunt gata să te înalţe, e timpul să faci cunoştinţă cu tine.

Gol

     Sunt urmărită de un gol care nu mă lasă să fac nimic singură, e mereu prezent acolo cu mine şi încep să-l simt din ce în ce mai tare, se măreşte cu fiecare zi care trece şi îmi e din ce în ce mai greu să-l ascund.

     Mă privesc în oglindă şi sunt bucuroasă că nu se observă golul din mine, sunt bucuroasă că hainele îl acoperă şi nu se vede nicio părticică din spaţiul gol din abdomen.

     Din exterior par întreagă, ce ironie... 

     Ştiu că ochii pătrunzători ce mă urmăresc de la distanţă observă că nu e totul aşa cum ar trebui să fie, dar sunt convinsă că nimeni nu va descoperi spaţiul lipsă.

     În fiecare seară mă duc în faţa oglinzii şi ridic puţin bluza pentru a vedea dacă "nimicul" din mine se extinde şi mereu creşte, mereu e mai mare.

     Stau şi mă gândesc cât timp are de gând să mai crească? Oare am să ajung să fiu un nimic, un mare gol ce merge şi respiră?

     Studiez feţele oamenilor, dar toţi par compleţi, par...doar par, probabil din majoritatea cad piese pe care nu le vor putea pune înapoi, exact aşa cum păţesc şi eu.

     Un singur când mă ajută să mă liniştesc şi să pot adormi, acela că poate întro-o zi am să găsesc pe jos piesele altcuiva care se vor potrivi perfect cu spaţiul gol din mine şi sper ca şi piesele mele să ajungă la cineva care să aibă nevoie de ele.

Copil

     Copile, nu te speria cu toţii ştim că oameniisunr răi, cu toţii simţim durerea pe care o pot provoca cuvintele, dar să ştii că şi oamenii răi suferă şi ei simt durerea cuvintelor şi a sentimentelor, aşa că încearcă să te comporţi frumos cu ei, cu cât îi vei face mai mult să sufere cu atât vor deveni mai răi.

     Oamenii nu sunt răi pentru că aşa vor ei, sunt răi pentru că au uitat cum să fie buni. Priveşte-i cu ochii tăi de copil naiv şi zâmbeşte-le, îşi vor da seama că e mult mai uşor să fii bun decât să fii rau.

      Arată-le bunătatea şi inocenţa ta, arată-le că tu poţi şi altfel, arată-le ce e în sulfetul tău de copil, deschide-te  în faţa lor, iar ei îşi vor deschide la rândul lor inimile, vor descuia uşa pe care au încuiat-o.

      Să nu îţi fie frică să îţi arăţi sentimentele, dă-le drumul să zboare, să se bucure şi ele de lumina lunii, de soare, de aerul proaspăt, nu le comprima, nu el ascunde pentru că ai putea ajunge să nu le mai găseşti.

Deschide ochii!

    Deschide ochii şi priveşte!
    Uită-te în jurul tău, te rog, doar priveşte, nu e greu, doar câteva minute, vezi ce frumos e totul!
     Ştiu că te simţi gol pe dinăuntru, ştiu că ţi se pare că şi o bucată de lemn are mai multa viaţă decât tine, ştiu că nu te mai simţi în siguranţă cu tine, ştiu asta, dar te rog ai încredere în mine, totul e frumos, trebuie doar să-ţi deschizi puţin inima şi ai să vezi.
     Ştiu că ploaia te face să te simţi singur, dar eu sunt aici să îţi amintesc că ploaia cântă pentru noi, ea vrea să dansăm.
     Trebuie să înţelegi că nimic nu e împotriva ta, doar "timpul" s-ar putea să se împotrivească, dar dacă ştii cum să te bucuri de el acesta îţi va deveni prieten.
      E aşa simplu să fii fericit, trebuie doar să vrei.
     O să îmi spui că ai fost rănit de persoane pe care le iubeai, dar oare te poate răni cineva atâta timp cât tu nu permiţi asta? O să îmi spui că ai făcut o greşeală iubind pe cine nu trebuie, dar oare poate fi iubirea o greşeală? O să îmi spui că tu ai suferit iubind, dar oare când o să învăţăm să iubim fără a aştepta nimic în schimb, să ne bucurăm că iubim şi atât?  O să  îmi spui că îţi doreşti şi tu să fii iubit, iar eu am să te întreb dacă tu pe tine te iubeşti ca să poţi fi iubit. am să te întreb dacă tu eşti pregătit să fii iubit?
     Toate vin la timpul lor, toate vin atunci când tu le permiţi.
     Nu te simţi iubit? Ia uite-te puţin înauntru, trage aşa cu ochiul şi spune-mi ai deschis uşa ca să primeşti iubire? Uită-te şi spune-mi ţie îţi place ce vezi acolo, în cel mai întunecat colţişor al tău? Dacă nu, să nu te speri cu toţii avem un pui de monstru ce stă întru-un colţ întunecat şi aşteaptă să-şi facă de cap, tu trebuie doar să îi dai drumul la lumină, să-i arăţi şi lui razele soarelui, e parte din tine şi nu trebuie să îţi fie frică de ea, la fel ca tine va fi absorbită de frumuseţea din jur.
     Nu lăsa monstrul să fie o piedică pentru tine! Ai puteri nelimitate în ceea ce te priveşte pe tine, ai puteri magice atunci când vine vorba de viaţa ta, aşa că dă-i drumul: foloseşte-le!
     Ştiu care e cea mai puternică magie? Nu? Îţi spun eu: ZÂMBETUL!
     Nu eşti legat de niciun copac, dă-i drumul aleargă, respiră, iubeşte, zâmbeşte, trăieşte, fii cine vrei să fii şi ţine minte singura părere care contează e a ta!