"Despartirile se nasc si mor"
Despărţirile sunt partea mea preferată din viaţă, atunci uit şi o iau de la capăt. Un sfârşit neutru, ca cele din filme, ce te enervează atât de mult, dar care mie îmi plac la nebunie. Cu încă o despărţire o să devenim în sfârşit persoana potrivită unul pentru celălalt, dar o sa fim separaţi tânjind după micul nostru joc. Ţie o să-ţi fie dor de momentele în care refuzam să-ţi vorbesc, iar mie o să-mi fie dor de zilele în care aş fi dat orice să-mi trimiţi un mesaj în care să-mi spui cât de dor îţi e. Încă o despărţire şi o sa murim împreună ca să ajungem sa fim separaţi, înca o despărţire ca să înţelegem ce frumoşi eram împreună şi ce bine ne e doar cu amintirea..
Atât îti mai cer, o despărţire, îţi cer asta ca şi cum ţi-aş cere un copil, dar te rog, te rog din suflet fă să se mai nască o despărţire, una cum nu au mai fost, una în care să-mi spui cât de mult mă iubeşti, în care să ma ţii în braţe, o despărţire pe peronul gării, în care să-mi juri iubire veşnică deşi ştim amândoi că aşa ceva nu o să existe pentru noi...
Viaţa e doar un şir de despărţiri şi vai ce frumoase sunt! Trăiesc cu adevărat atunci când plec şi ce bine îmi e să te văd printre lacrimi cum îmi faci cu mâna. Oamenii se iubesc cu adevărat doar atunci când se despart definitiv. Împăcările după o despărţire sunt amare, oamenii nu pleacă pentru a se întoarce, oamenii plecă pentru a-ţi trăi în amintire, iar dacă noi nu suntem în stare să simţim viaţa, măcar amintirea noastră într-o inimă frântă să trăiască cu zâmbetul pe buze. Căci mereu după o despărţire vei iubi cum n-ai mai iubit.
Oamenii au nevoie de iubire sau de iluzia ei. Dar ne iubim doar atunci când nu ne mai avem, iar atunci când ne săturăm de iluzie, plecăm, plecăm pentru a fi iubiţi. Unii nu au curajul de a face pasul despărţirii, probabil le e frică de iubirea autentică, iar de aici s-a născut zicala "până ce moartea ne va despărţi", pentru cei ce n-au curajul de a face pasul acesta singuri, pentru cei cărora iluzia le e de ajuns.
Mai da-mi o despartire, să pot să fiu întreagă, mai dă-mi o despărţire să te pot iubi...
Romanţa nu e îm gesturi tandre, la lumina lumânărilor, sub cântecul de chitara, romanţa e în ultimele cuvinte adresate unul altuia, în ultimul vers fredonat împreuna, în ultima strângere de mână şi ultimul fluturat de batistă.
