Ochii ei sunt reci şi goi, dar atunci când îi priveşti poţi citi în ei o lume întreagă.
Mersul îi e sigur, dar poţi observa mici ezitări atunci când se împedica de câte o piatră.
Vorbeşte cu tine de parcă nu ar avea secrete, dar de fapt tu nu ştii nimic despre ea.
Azi se bucură de un răsărit de soare, iar mâine va plânge din cauza cruzimii pe care o au razele acestuia asupra Pamantului. Azi aleargă desculţă, mâine nu iese din casă. Azi se uită la tine de parcă te-ar iubi, mâine o să fie ca şi cum nu te-ar cunoaşte.
Nu ştii cine e, ce vrea, sau ce simte. Uneori ai impresia că e mai vie decât o să poţi fii tu vreodată, alteori ai impresia că e doar o altă nălucă ce îţi apare în vise.
Poate o să ajungi să realizezi că ea nu-i moartă, nici vie, nici în război, nici în pace, nici în lumină, nici în întuneric, nu-i nici rea, nici bună.
E tot ce îţi doreşti şi tot de ce ar trebui să fugi.
Oferă-i "nou", oferă-i ceva de care nu a mai auzit sau citit. Nu-i oferi poveşti de dragoste care nu se termină niciodată cu "împreună", oferă-i o realitate, viaţă în prezent. Nu-i oferi cuvinte în vânt, oferă-i amintiri. Nu-i cumpăra flori, du-o pe un câmp de unde să le poată admira fără a le curma viaţa. Nu-i oferi ce nu-i trebuie şi nu îi da ce îşi poate lua şi singură.
Acordă-i timp, las-o să stea singură, să plângă şi să ţipe. Lasă-i cât timp are nevoie...O persoană ca ea are nevoie de singurătate mai mult decât are nevoie de alţi oameni.O persoană ca ea simte nevoia liberăţii mai mult decât pe cea a aerului.
Pentru ea totul e atât motiv de râs cât şi de plâns.
Nu-i arăta că n-o înţelegi, arată-i că vrei să o cunoşti.
Călătoriţi împreună, dar nu vă amestecaţi cărările.
Arată-i că lumina e uneori întuneric, că lacrimile sunt rodul fericirii, ca iubirea înseamnă fericire, dar fericirea nu înseamnă şi viaţă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu