Să fii mai mult copil decât orice. Să păstrezi inocenţa şi frumuseţea pe care aceştia o au, zâmbetul sincer şi suspinele ce parcă fac pământul să tremure. Ochii expresivi ce te privesc cu cuvinte, buzele ce tac şi atunci când se mişcă. Atât de simplu şi atât de direct, fără frică de eşec, de dezamăgire, fără ignoranţa, doar putere.
Cred că viaţa e despre a rămâne mic, dar în ultima vreme ne e atât de greu să facem asta. Copiii nu mai sunt copii de la vârste fragede, unii chiar înainte să-şi de-a seama cum e de fapt să fii copil.
"Mi s-a spus la mulţi ani azi, dar nu am simţit deloc că ar fi ziua mea." mi-au spus mule persoane asta azi şi le înţeleg pe deplin. Ne trezim dimineaţa, ne îmbrăcăm mecanic în uniforma de zi cu zi, care a ajuns să ne strângă, să ne incomodeze, parcă ne ia din entuziasm, odată cu ea ne afisăm şi masca de elevi serioşi ce nu au voie să râdă sau să se bucure, de elevi ce fac doar glume de "bun simţ" legate de o lecţie la mate studiata în avans. De elevi cărora nu le mai e permis să-şi exprime ironia sau dezacordul, de elevi ce sunt controlaţi de starea de spirit a profesorului. Cu ochii in lacrimi şi măcinaţi de griji ne petrecem ziua stând pe un scaun 7 ore, zâmbind mecanic atunci când omul cu arma de foc, catalogul, intră în clasă ca apoi să ne întoarcem la gândurile noastre, departe de sala de clasă.
Cu ce drept, tu ca om "mare" îţi permiţi să ne faci nouă urări azi, când tu eşti cel care ne smulgi din copilărie şi asta doar pentru ca eşti frustrat că nu ţi-ai păstrat-o pe a ta. Cu ce drept, azi mai mult ca în toate zilele ne ceri să gândim raţional, ne scoţi la tablă şi ne batjocoreşti.
Poate că a venit vremea ca fiecare să privească puţin în interiorul lor şi să regăsească acolo partea de copil, tolerant si plin de viaţă. Partea aceea care ştie să se bucure şi atunci când munceşte, care e fericită atunci când şi altii sunt fericiţi, nu cea care se bucură când altii sunt mai prejos, nu cea care zâmbeşte cu răutate atunci când vede că altul e scufundat mai adânc in noroi. Ne bucurăm de necazul altuia fără a vedea că acelei persoane îi este întinsă o mână de ajutor pe când noi nu avem pe nimeni în jur.
Fiţi copii şi uitaţi de prejedecăţi şi critici, fiţi copii încă o dată şi nu o să vă săturaţi de asta toată viaţa.
Te rog ca de azi să fii din noi cine erai înainte ca toate grijile să se năpustească asupra ta, sa fii din nou fericit, te rog ca azi, mai mult ca oricând să lupţi pentru ceea ce îţi doreşti, să-ţi susţi punctul de vedere, să te afirmi şi să ripostezi când ţi se face o nedreptate cu calm şi înţelegere.
Bătrânii au ajuns să fie mai copii ca noi si dacă aşa stau lucrurile îmi doresc să fiu bătrân. Dacă doar atunci o să fim respectaţi pentru ceea ce gândim, dacă doar atunci cei din jur o să ne ia părerea în considerare, daca doar atunci o să avem ceva de spus, atunci vreu să ma angajez bătrân. Să fii copil nu înseamnă să nu ştii, nu înseamnă că nu eşti capabil să gândeşti, chiar din contră, copiii gândesc cu bunătate, cu iubire şi atunci revin,cu ce drept, tu om ce nu asculti şi părerea atora, tu om ce te vezi superior, ce mă obligi pe mine să fiu ca tine, să gândesc cum faci şi tu, tu om ce mă opreşti din a mă exprima şi a fi creativ îmi urezi azi de bine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu