Alergăm

     Alergăm neîncetat, uităm să privim în jur, uneori nici nu deschidem ochii să vedem cât mai avem până la destinaţie, uneori nici nu avem o destinaţie.

     E trist să alergi mereu fără o ţintă exactă, e trist să alergi mereu doar pentru că şi ceilalţi o fac.

     Îmi doresc ca fiecare persoană din lumea asta să se oprească măcar o singură dată din alergat şi să aibă un moment de luciditate şi să îşi puna întrebări, despre cum e ea, despre ce face ea, despre rostul ei..

     Avem nevoie de momente de luciditate în care să ne întrebăm dacă suntem sau nu persoane bune, trebuie să ne pese de asta, e lucrul ce contează cel mai mult, iar noi îl trecem aşa de uşor cu vederea.

    Uităm să avem grijă de noi, suntem prea ocupaţi cu nimicurile din jur pentru a vedea ce contează.

     Privim tot ce-i în jur prin filtrul critic al ochiului , în loc să privim cu singurul organ ce ar avea dreptul ăsta: inima.

    Îmi e frică de oameni. Îmi e frică de oamenii cărora nu le e frică de ei înşisi. Îmi e frică de oamenii care nu conştientizează câtă putere au. Îmi e frică de oamenii care se consideră slabi.

     Îmi e mult mai frică de oamenii care nu îşi cunosc puterea decât de cei care o folosesc.