Oamenii se distrug între ei, se atacă, îşi aruncă cuvinte pline de venin unul altuia şi apoi numesc asta iubire.
Oamenii trăiesc pe principiul "eu sus, restul jos", iar apoi suferă că sunt singuri.
Trăiţi într-o lume în care să iubeşti înseamnă să răneşti.
Suferiţi, nu sunteţi fericiţi şi tot ce faceţi e să daţi vina unul pe altul.
Oamenii se plâng, se compătimesc, dar nu înţeleg că singurii care îşi pot pricinui suferinţă sunt ei înşişi.
Până şi cuvintele "te iubesc" au ajuns să fie strigate, până şi ele aduc mai multă durere decât alinare.
Vă mâncaţi de vii unii pe alţii, iar apoi strigaţi că vreţi pace.
Oare nu e prea mult?
Oare nu e momentul să deschideţi ochii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu