Întrebări. De ce? Fericire.

     De ce după noapte vine zi? De ce pământul se învârte în jurul soarelui?  De ce ninge doar iarna? De ce florile răsar doar primăvara? De ce iarba e verde? De ce înfloresc copacii? De ce cad frunzele? De ce cresc copiii? De ce plâng? De ce râd?
     Toate aceste întrebări par banale, fiecare părinte a răspuns cel puţin o dată la ele încercând să-i dea copilului său un răspuns, dar întrebările cu "de ce" sunt cele mai grele. În fond nimeni nu ştie "de ce", dar toţi au răspunsuri.
     Copiii pun mereu întrebări cu "de ce", uneori pun aceeaşi întrebare de mai multe ori pentru că nu-i mulţumeşte răspunsul, pe când adulţii renunţă treptat la întrebările cu "de ce".
     Odată cu maturizarea, odată cu primul "de ce" al copilului tău, înţelegi că aceste întrebări sunt cele mai grele, poate chiar fără răspuns. Diferenţa dintre copii şi adulţi este aceea că ei nu se opresc din căutat, copiii mereu vor alerga după înţelegere, după răspunsuri.
     Cei ce se întreabă "de ce" sunt cei mai puternici. Viitorul e în mâinile adulţilor ce încă se mai întreabă " de ce".
 
     Întrebările ce conţin "fericire" în ele sunt aproape la fel de grele ca întrebările cu "de ce".
     Oamenii nu-şi dau seama că fericirea nu are nevoie de întrebări şi răspunsuri. Oamenii nu-şi dau seama că fericirea e doar fericire şi atât.
     Cu fiecare întrebare " Cum să fiu fericit?" fericirea fuge. Fuge pentru că în momentul în care întrebi ceva, cauţi cunoaştere, nu fericire.
     Fericirea vine atunci când te trezeşti spunând: sunt fericit.
     Fericirea este atunci când plângi şi nu-ţi pare rău că o faci.
     Fericirea nu vine în urma discuţiilor filozofice pe care le poartă oamenii care vor să pară că ştiu despre ce vorbesc, dar ei habar nu au. Fericirea vine în urma acţiunilor simple pe care le fac oamenii zilnic.
     Împrejurările ne-au făcut să credem că tot ce-i frumos e greu de atins când de fapt nu-i aşa. Condiţiile lumii în care trăim ne-au făcut să credem că fericirea e imposibilă, când de fapt ea e în noi, aşteaptă doar să o vedem.
     Mereu m-am întrebat dacă un om ce caută cunoaştere poate să fie fericit şi am ajuns să cred că oamenii ce caută să cunoască, să evolueze, să se dezvolte sunt cei mai fericiţi şi asta nu pentru că ar găsi răspunsuri ci pentru că ei creează unele.
     Oamenii ce caută îşi creează propria lume, propria fericire.

"Dacă m-am născut plângând, vreau să mor râzând."