O să ajungeţi să
trăiţi prin ecranul unui mobil ce nu vă poate oferi nici căldură nici
înţelegere.
Bunicile aşteptau ani
întregi să vină bunicii din război, iar voi îi verificaţi ultimul acces pe
facebook sau whatsapp.
Asta e noua era,
tehnologia face parte din viaţa noastră. Tehnologia are şi puncte bune, dar nu
o lăsaţi înlocuiască tot ce-i frumos în viaţa voastră.
Nu lăsaţi ca
întâlnirile voastre să devină întâlniri online, nu lăsaţi ca o cerere de
prietenie de pe facebook să fie echivalentă cu una din viaţa reală, nu le
permiteţi celor din jur să nu vă acorde toată atenţia atunci când vă întâlniţi.
Sunteţi mereu grăbiţi,
mereu conectaţi la wifi şi niciodată prezenţi alături de cei dragi.
Avem atâtea
informaţii prin intermediul internetului, putem afla atâtea, iar voi pierdeţi
jumătate de zi uitându-vă la nouţăţile de pe facebook.
Vă apropiaţi de
persoanele care sunt departe şi vă depărtaţi de persoanele care sunt aproape.
Vorbiţi toată ziua prin mesaje de pe micul
smartphone cu persoane pe care le-aţi văzut de trei ori în viaţa voastră şi
nici măcar nu observaţi persoanele care sunt la masă cu voi şi încearcă să vă
facă să zâmbiţi.
Nu vreau să cred că
putem ajunge să nu mai diferenţiem realul de virtual. Nu vreau să cred că
băieţii sunt în stare să vorbească ore înregi cu o fată prin mesaje, dar nu o
pot saluta pe stradă. Nu vreau să cred că am ajuns să ne mărturisim
sentimentele print-un ecran. Cu cât o să petrecem mai mult timp alături de o
maşinărie cu atât o să devenim mai mult ca ea, reci şi fără sentimente, nimic
din ce înseamnă emoţie pentru noi nu vor mai fi decât cuvinte scrise negru pe
alb. Nu vreau să cred că renunţăm la plăcerea de a sta cu o persoană faţă-n faţă
doar pentru că e mai comod să scrii mesaje din fotoliu.
Nu pot să cred că
renunţaţi la tot ce-i real în favoarea virtualului.
Uitaţi-vă la voi aţi
devenit plictisitori, lumea voastră se învârte în jurul unui obiect fără viaţă.
Ce oameni trişti
trebuie să fie aceia care ies la plimbare împreuna cu un telefon, ce oameni
trişti trebuie să fie aceia care privesc ecranul telefonului în loc să vadă
poteca abruptă pe care au apucat-o, ce oameni trişti trebuie să fie aceia care
distribuie poze cu flori fără a observa că lângă ei se afla flori reale, pe
care le pot mirosi, ce oameni trişti trebuie să fie aceia care au uitat gustul
mâncării de grijă să îi împărtaşească
aspectul cu prietenii, ce oameni trişti trebuie să fie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu