Ţi-aş striga...

     Viaţa nu e asemeni unei cărţi bine scrisă sau a unui film premiat cu Oscar. Viaţa nu o trăieşti ca la final ei să poţi spune "Oh, asa a fost una buna, şi-a meritat toţi banii". La sfârşitul ei nu primeşti premii pentru efectele speciale sau pentru dialogul emoţionant. La sfârşit tu nu rămâi cu nimic, iar ceilaţi rămân doar cu dor.
     Aş vrea să-ţi strig atâtea...
     .
     .
     .
      Ţi-aş striga toate astea...
     .
     .
     .
     dar la ce bun? nu trăim nici în cărţi nici în filme unde iubirea apare si salvează totul, trăim într-o lume unde singurul care te poate salva eşti chiar tu. ajutorul şi susţinerea le poţi avea, dar pentru asta trebuie să-ţi recunoşti trecutul şi rănile, pentru asta trebuie să le înţelegi , pentru asta trebuie să vrei să fii altfel, nu doar să te scuzi pentru ceea ce eşti deja. şi poate mai mult ca orice să ierţi tot ce ai fost şi să accepti că face parte din tine chiar dacă alegi să îngropi acea parte din tine în memorie.

     Pentru că aici unde trăim noi nimic nu se simte corect la sfârşit. Acum până şi asta se simte greşit, tu eşti undeva la mine-n minte şi vei rămâne aici până am să fiu gata să renunţ. Nu am să te uit, dar te voi lua şi am să te arunc pe o foaie de hârtie de unde să poţi fi citit şi înţeles aşa cum am făcut-o eu, nu corect pentru că nimic nu e, dar prin tine mă voi cunoaşte şi eu pe mine, nu corect pentru că nimic nu e. Vei rămâne pe foaie, acolo unde pe mine nu o să mă mai doară, iar ţie nu o să-ţi mai fie dor. Vei rămâne acolo unde toţi care se aproprie prea mult ajung o amintire pe care alţii o percep ca o poveste.