De cele mai multe ori când mă întâlnesc cu cineva necunoscut mă întreb cine sunt. Această trecere de la o anume persoană la propria persoană este fie dintr-un egoism adânc înrădăcinat, un egoism ce nu-mi permite să cunosc fără să mă cunosc sau dintr-un altruism nemărginit ce mă îndeamnă să mă cunosc pentru a putea să cunosc. Fie că e egoism sau altruism, fie că e pentru mine sau pentru ceilalți, fie că e o curiozitate inocentă sau o răutate mascată să cunosc a fost ce mi-a plăcut cel mai mult să fac. Până când m-am trezit cu ochii larg deschiși într-o lume a nepăsării, a incertitudinii, o lume în care sub mormanul de averi se ascunde o sărăcie de valori, de sentimente, de bunătate, o sărăcie de oameni. Am privit cum prin fața mea trec fețe triste, obosite, fețe grăbite, mereu în căutare de timp, fețe ce nu au înțeles că timpul este tot ce au cu adevărat și că în rest nimic nu le aparține. Am fost nevoită să simt cum lacrimile mi se adună încet până mi-au forțat ochii să se închidă, iar după ce am simțit căldura pleoapelor peste imaginea tristă a lumii, am știut că nu aveam să-i mai deschid vreodată.
Apoi, de fiecare dată când aveam ocazia să cunosc o persoană nouă, să mă aflu într-un loc până atunci străin aveam să fac ceea ce mi-am jurat pe vremea când eram copil și credeam că am puterea să schimb lumea, că nu voi face niciodată și anume să închid ochii. Nu a mai contat nimic, egoism sau altruism, ochii îmi erau închiși pentru a mă proteja de tot ce doare și de tot ce nu am înțeles. Egoism sau altruism? Am închis ochii de fiecare dată când o durere trecătoare îmi amintea de trecut, de fiecare dată când o privire rătăcită îmi amintea de mine și am închis ochii de fiecare dată când mi s-a părut că simt. Am trecut cu ochii închiși printre oameni, pe străzi, prin natură, prin viață. Am înaintat sau am stat pe loc, probabil nu voi știi niciodată căci privirea-mi era întuneca de propria frică de a vedea adevăr în lume.
Până într-o zi când m-am trezit străină de mine și străină de ei. M-am trezit în aceeași lume pe care am ales să o las în urmă dar având ceva în minus, puterea copilului ce credea că poate schimba lumea. Nu mai aveam inocența, dorința, încrederea, nu mai aveam nimic ce am avut, iar atunci a fost prima dată când am simțit singurătatea. Într-o încercare să mă regăsesc, să regăsesc ce am pierdut și dacă se poate să găsesc și ceva în plus, căci și eu eram un pic de neom într-o lume a lui mai mult, am simțit cum pierd tot mai mult și mai mult și mai mult. Am căutat în mine, în cei din jur, pe străzile aglomerate, pe cărările pustii, în adâncul norilor și pe valurile mării, dar nu am mai găsit nimic din ce am avut și nimic în plus. Uitasem că îmi țineam ochii închiși...
Curajul îmi pierise de mult, de pe vremea când am ales să întorc spatele și să-mi închid ochii...și probabil cel mai curajos moment din viața mea a fost când am ales să-i deschid din nou...să caut, să mă caut și să-i caut, tot ce am pierdut, tot ce mi-a fost luat și tot ce nu mi s-a dat, căci și eu eram un pic de neom într-o lume a lui vreau. Nu am rămas surprinsă să găsesc aceeași lipsă de sinceritate, de prietenie, de bunătate. Dar am continuat să caut, de data asta cu ochii largi deschiși și având o deosebită grijă la momentele în care îmi dădeam permisiunea să clipesc pentru a nu rata puțin din copilul pe care speram să-l regăsesc, puțin din puterea, din curiozitatea, din iubirea ce acuzam că mi-au fost luate căci și eu eram un pic de neom într-o lume a lui e vina lor.
Căci și eu dau vina pe ei, care ei nici eu nu știu, căci și eu am vrut să uit și am uitat, iar uitând ce a fost am uitat și cine sunt. Iar acum cu o singurătate prea mare pentru un ne(om) așa de mic caut, caut într-o lume lipsită de valori, de autenticitate, de simplitate ceea ce am ales să uit cândva, nu pentru că ei erau de vină, nu pentru că e lipsa cea mai mare în spatele bogăției și nu pentru că acolo unde nu e bogăție nu mai e loc de nimic în afară de dorința pentru ea, ci pentru că de mult am ales să închid ochii, iar când alegi să închizi ochii pierzi, inevitabil pierzi, te pierzi și îi pierzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu