Într-o asiduă încercare de a ajunge undeva, de avea și a face ceva, omul se vede pe sine înconjurat de ceea ce își dorește, fără a
înțelege unul din neajunsurile fundamentale ale vieții și anume că fiecare
alegere, fie și una pe care omul și-a dorit-o, vine la pachet cu o pierdere.
Omul, ființă rațională și cu putere de a
schimba, se trezește dimineața și-și alege viața pe care vrea să o ducă, dar
tot omul, ființă superficială și grăbită, dimineața când se uită în oglindă își imaginează un viitor
la care aspiră fără a se întreba, însă, ce pierde de-a lungul a ceea ce obține.
Nu cred că e greșit să-ți dorești, nu cred că
e greșit să ceri de la viața tot ce are de oferit, dar cred că omul ar fi mult
mai fericit dacă dimineața când s-ar uita în oglindă în loc să se vadă pe sine
cu ceva în plus s-ar opri o secundă și s-ar întreba umil și naiv fără ce nu
poate trăi... pentru a nu se pierde cumva, din neatenție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu