Acum ceva timp aş fi crezut că nu o să ajung să scriu despre lucruri frumoase, mai ales nu aş fi crezut că o să am cum să spun cuvinte frumoase legate de prietenie, dar oameni minunaţi au apărut în faţa mea, şi-au făcut loc prin gratiile pe care le-am ridicat cu ceva timp în urmă şi le-am întărit cu fiecare ocazie, dar ei au reuşit să-şi facă loc şi-au intrat adânc în inima mea fără ca măcar să-mi dau seama.
Ei sunt cei care m-au învăţat să zâmbesc, să rezist, să perseverez, să iubesc, ei sunt cei care m-au făcut să stau azi cu creionul în mână, tremurând de atâtea amintiri, atâtea sentimente.
Ei sunt cei care mi-au arătat că se poate să iubeşti necondiţionat, că se poate să iubeşti şi nişte persoane care resping orice urmă de afecţiune, ei mi-au arătat că nimic nu e imposibil atunci când iubeşti, ei mi-au arătat lumina lunii atunci când vedeam doar întuneric.
Ei au fost cei care făceau ca soarele să strălucească mai tare, ei au fost cei care dădeau sens zilelor de vară, ei au fost cei care stăteau lângă mine atunci când aveam nevoie să îi spun cuiva tot ce simt, cuiva care să-mi răspundă, nu unei foi mute ce nu aude strigătele mele disperate.
De când aceşti mici oameni şi-au făcut loc lângă mine mi-am dat seama că în oasele lor se ascund îngeri, îngeri ce mi-au arătat cât de uşor şi frumos e să iubeşti.
Datorită lor am învăţat că iubirea scoate ce e mai bun din noi fără ca măcar să ne întrebe dacă îi dăm voie, că iubirea face ca totul să pară mai stălucitor şi mai cald, face ca fiecare picătura de ploaie să pară preţioasă , ne face să ne bucurăm de fiecare rază de soare ca şi cum ar fi ultima.
Iubirea ne aminteşte că suntem oameni. Iubirea ne face oameni.
Ele sunt persoanele în faţa cărora rămân adesea fără cuvinte, persoanele pe care vreau să le văd fericite mai mult decât vreau să mă văd pe mine, persoanele ce merită fiecare zâmbet, persoanele ce par că au venit aici doar ca să facă bine, persoanele... persoanele ce sunt mai mult îngeri decât oameni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu