Mort

     Eşti mort.
     De acum o să vorbesc despre tine la trecut. De acum o să spun doar 'a fost frumos', e mai bine decât ' ar fi fost frumos', deşi ambele variante se potrivesc la fel de mult.
     De acum, atunci când o să mă gândesc la tine vei fi mereu o amintire dintr-un trecut ce nu mai are nicio legătură cu prezentul.
     Eşti mort, dar nu de tot. Eşti mort doar pentru mine.
     O să trebuiască să trec pe lângă tine şi să mă prefac că eşti doar o nălucă. O să trebuiască să îţi aud vocea şi să ma conving că e doar în mintea mea.
      O să merg în cimitir şi o să-mi dau seama că doar pentru mine eşti mort, pentru restul eşti mai în viaţă ca niciodată. O să îmi dau seama că nu am niciun loc în care să stau şi să mă gândesc la tine fără ca nimic să nu îmi aducă aminte că tu trăieşti doar alături de alţii.
     Îmi e mult mai uşor aşa. Să mă gândesc că nu mai e cale de întoarcere, decât să sper în continuare că o să ne întalnim din nou şi o să uităm de restul ca la început.
     Ştiu că despărţirea noastră e ca o moarte. Putem doar să o plângem căci orice speranţă e deşartă.
     Ştii că îmi plac lumânările, sunt ca nişte luminiţe ce se sting odată cu trecerea timpului. Seamănă aşa mult cu noi!
     Acum o să mă gândesc la tine atunci când văd o lumânare căci ea se stinge atunci când îi vine timpul.
     Înainte mă gândeam la tine atunci când vedeam stelele, dar nu se mai potriveşte, ele deşi dispar dimineaţa, apar mereu în următoarea seara. Cu tine nu o să fie la fel...