Prin ochii mei

     Îţi e bine singură, dar suferi mult oricum.
     Nu ai recunoaşte asta pentru nimic în lume, dar se vede după modul în care eşti drăguţă cu toată lumea. Vrei ca oamenii din jur să nu simtă ce ai simţit tu, vrei ca măcar ei să simtă că au pe cineva aproape dacă tu te simţi singură.
     Deşi ai mersul unei persoane sigură pe sine şi vorbeşti clar fără tremur în voce şi pare că nu ai nevoie de nimeni, de fapt tu nu eşti sigură deloc, ai mereu nevoie de cineva care să fie alături de tine.
     Şi te minţi pe tine sau poate chiar te crezi atunci când spui că nu ai nevoie de nimeni, că eşti bine. Ai suferit mult şi ai ajuns la concluzia că îţi e mai bine singură, dar cu toate astea te emoţionezi când vezi o persoană care se plimbă singură şi faci tot ce poţi ca cei din jur să nu fie singuri niciodată.
     Spui că nu crezi în iubirea infinită, că totul are un sfârşit, că nimic nu durează, ca mai apoi să vii zâmbind la mine cu un semn al infinitului desenat pe mână.
      Te emoţionezi la câte o comedie romantică şi plângi atunci când citeşti cărţi cu final trist sau fericit. Nu prea contează cum se termină cartea tu plângi oricum. Plângi pentru că te emoţionează tot ce are un final, deşi te-ai convins de mult că nu o să gaseşti ceva ce să dureze etern.
      Eşti sinceră cu toată lumea, tu ai fost minţită de multe ori şi nu vrei ca şi restul să treacă prin asta, singura persoană pe care o mai minţi eşti tu atunci când încerci să te convingi că poţi şi singură.
      Zâmbeşti, dar văd tristeţea din zâmbetul tău. Îţi văd lacrimile din ochi şi dezamăgirea din voce. Plângi pentru că speri, dar nu vrei să recunoşti asta, spui că e doar o perioadă mai grea, că s-au adunat mai multe, că o să treacă, spui că doar te-a afectat ultima carte citită, când de fapt tu eşti pierdută între realitate şi vis.
      Eşti cea mai sinceră şi cea mai mincinoasă persoană pe care o ştiu.
      Nu poţi să îi minţi pe cei din jur, totul la tine e sincer, privirea, pulsul, modul în care ţi se accelerează repiraţia când te emoţionezi, dar în schimb tu te poţi uita în oglindă printre lacrimi şi să spui cu tărie că eşti bine.
      Iubeşti noaptea şi felul în care luminează stelele pe cer, aşa de simplu. Iubeşti ploaia şi felul în care îşi varsă furia asupra tuturor. Iubeşti felul în care picăturile se izbesc cu putere de faţa ta, facându-te să te gândeşi la tot ce iubeşti.
      Dacă te-ai vedea prin ochii mei cu siguranţă te-ai iubi. Ai iubi modul în care îţi arăţi sentimentele mai tare atunci când încerci să le ascunzi , modul în care chicoteşti din orice, modul în care plângi printre zâmbete, modul în care îţi trăieşti toate sentimentele la intensitate maximă, felul tău de a încerca să fii tare şi independentă. Te-ai iubi pentru că eşti diferită, pentru ca eşti mereu aceiaşi.