Mere

     Mereu m-am întrebat dacă poţi să iubeşti pe cineva un timp, apoi să iei pauză, să te opreşti pur şi simplu din iubit.
     Mereu m-am întrebat dacă iubirea are termen de expirare.
     Eu cred că atunci când iubeşti o persoană nu ai cum să te opreşti din  a face asta, îţi e imposibil, dar e posibil ca odată cu timpul iubirea să se schimbe?
      Ştiu că e posibil ca odată cu fiecare zi care trece să iubeşti tot mai mult, dar oare e posibil ca mâine să iubeşti mai mult ca azi?
      Iubirea poate trece uşor de la o stare la alta, poate avansa, devenind din ce în ce mai profundă, dar oare putem să ajungem de la iubire la ură, de la iubire la indiferenţă?
       Iubirea e ca un fruct. Putem să luăm ca exemplu un măr oarecare, dintr-un pom oarecare, dintr-o grădină oarecare.
      La început copacul este lipsit de frunze şi flori, e gol, trist. Se vede pe el că aşteaptă ceva. Apoi apar încet, încet pe el semne de iubire. Copacul înfloreşte. Florile sunt care mai de care mai frumoase, ele reprezintă afecţiune. Şi încet ele dispar, lăsând în locul lor fructe, în cazul nostru mere. Merele reprezintă iubirea pură. Ele reprezintă linia de finish pe care trebuie să o atingem pentru a avea totul.
      Aceasta probabil este cea mai banală comparaţie, dar îmi e mult mai uşor să vă explic ce urmează făcând legătura cu merele.
      Dacă privim cu atenţie merele observăm că sunt diferite, unele mari, altele mici, unele mai rosii, altele nu. Şi asta e normal, iubirea este de foarte multe feluri, dar dilema mea nu este aici. Eu mă gândesc că odată ce mărul a ajuns mare, nu are cum să se transforme înapoi în floare, aşa cum nici ceea ce a ajuns iubire nu are cum să redevină afecţiune. Apoi dacă privesc mai atent apare ceva ce mă nelinişteşte. Unele mere sunt stricate sau mâncate de viermi. Şi asta ce înseamnă?
      Să nu fie iubirea invincibilă?
      Se poate ca o persoană să te facă să nu o mai iubeşti?
      Se poate ca timpul să intervină stricând fructul?
      Şi totuşi...
      Uneori persoanele pe care le iubeşti se comportă urât cu tine sau sunt departe fără ca acest fapt să schimbe ce simţi tu şi totuşi unele mereu sunt mâncate de viermi.
      Atunci...să fie iubirea influenţată de factori exteriori sau pur şi simplu atunci când obosim ne imaginăm că ne-a trecut şi ajungem să vedem totul altfel?
      Viermii aceia care mănâncă merele să fie aduşi acolo de noi, de mintea noastră, sau e ceva normal ca unele iubiri să fie mâncate aşa?