Basme

     "Va fi bine"
      Minciună.
      Încetaţi să credeţi în miracole, ele sunt doar în cărţi, iar viaţa voastră nu e una, oricât am vrea asta. Nu inventaţi o poveste frumoasă pentru a aduce un zâmbet, acolo o să apară cea mai dureroasă lacrimă. Degeaba suntem fericiţi în copilărie, visând la tărâmuri nemaiauzite, degeaba zburdăm în vise alături de zâne şi piraţi dacă atunci când creştem toţi se vor transforma în simpli oameni, degeaba suntem învăţaţi că doar binele câştigă ca mai apoi singurul mod în care putem să facem ceea ce iubim e prin a deveni noi înşine răul ce-şi asigură un sfârşit fericit.
     Arată-le celor din jur cele mai macabre colţuri ale vieţii, pe cele frumoase le vor găsi oricum şi singuri.
     Eu nu-mi doresc un final ca-n basme, unde oamenii se iartă, se iubesc, poate că ei sunt fericiţi, dar în fericirea lor se găseşte ignoraţa, nu-mi pot permite să mă pierd în ochii cuiva, nu-mi pot permite să mă pierd pe mine în miracole şi vise împlinite. Alţii aleargă spre un final ca acesta, iar eu tot ce fac e să fug de el. Să adorm noapte cu zâmbetul pe buze, să mă trezesc la fel, să mă rătăcesc în promisiuni şi vorbe politicoase, să fiu aşa cum lumea se aşteaptă să fiu, să fii aşa cum trebuie ca toţi să te iubească...ce sfârşit monoton trebuie să fie.
      Scapă şi fă ce-ţi cere sufletul, îndrăgosteşte-te de monştrii, de partea întunecată a poveştii, uită de prinţi ce-ţi aduc flori noaptea şi-ţi cântă serenade. Ia-te de mâna cu ce te face pe tine fericit, riscă, permite-ţi să te doară, să te frângi, du-te alături de cine simţi cu toate că ştii că te va trăda. Suferă, iar apoi când mergi seara la culcare asigură-te că-ţi vei spune că ai face la fel şi a doua oară, ai risca fericirea ta pentru a face ce iubeşti. Asigură-te că nu vei avea un sfârşit ca-n poveste, lângă un prinţ fermecător. asigură-te că atunci când o să vină vremea o să îţi poţi admira rănile şi să spui ca a meritat şi cea mai adâncă dintre ele.  Preferă amintirile ce te vor face să simţi că trăieşti din nou decât un prezent care te face să uiţi cum să o faci.
      Poate uneori te întrebi de ce fug de tine, poate acesta e motivul, îmi e frică să nu-mi fie aşa de bine alături de tine încât să mă pierd şi să uit că viaţa e doar o iluzie.
     Îndrăgosteşte-te de cine vrea inima ta, nu contează dacă acesta are coarne, piele verde, solzi şi trei cozi, nu contează dacă e unul dintre cei mai mari inamici ai binelui, nu contează nici măcar dacă acesta e doar o umbră dacă te asigură că în preajmă e lumină. Îndrăgosteşte-te şi apoi încercând să găseşti partea umană din persoana iubita te vei găsi pe tine şi vei realiza că esti mai puternică şi mai frumoasă decât ai crezut vreodată. Alege să iubeşti mereu partea care te va ajuta să te regăseşti, să trăieşti, să inveţi şi să simţi, nu te limita la un viitor sigur alături de cineva care nu-ţi poate oferi nimic. Alege suferinţa unei iubirii neîmplinite, dar unei amintiri pe care nu o vei regreta în ciuda unei vieţi alături de o iubire simplă, fără riscuri.
    Înainte credeam că iubirea înseamnă că acolo nu există suferinţă, dar acum ştiu că aceasta din suferinţă se naşte.
     Acceptă şi uită că binele învinge dacă inima ta râvneşte la demonul din poveste.
     Ce dacă monştrii nu pot iubi? Ai tot dreptul să te avânţi în ochii acestora.
     Dar dacă tu eşti regina cea rea? Dacă tu eşti cea care nu poate iubi? Răul din poveste? Dacă de tine fug oamenii? Dacă tu eşti întunericul ce îi asigură pe alţii că există lumină? Tu ai risca să iubeşti partea cea rea, tu ai risca tot ce ai crezut că-i adevărat din tine pentru a afla cine eşti cu adevărat, dar daca tu eşti regina cea rea, cine crezi că ar risca să îşi piardă secretele în globul tău cu magie neagră, cine crezi că ar fi dispus să uite că în basme binele înseamnă corect... Cine crezi că vrea să se simtă neputincios în faţa ta, cine ar fi dispus să îţi împrumute din întunecime...