adevăr

nu mai pot să fiu, nu mai vreau să fiu, întrebările mă obosesc, dar vreau să ştiu. vreau să te ştiu, să te cunosc, ca mai apoi să-mi dau seama că tocmai aceasta necunoştere a adevăruui va prelungi iubirea. imi e atât de frică ca o să existe o dată de expirare, încat uit să mă bucur de ceea ce am. îmi e atât de frică că ai să pleci încat îmi vine să plec eu. îmi e atât de bine lânga tine încât simt nevoia să  mă ascund undeva unde nu ma poţi găsi. mă regăsesc si mă speri. dacă fug as fi laş, nu-mi plac laşii, vreau să fiu eu, dar lângă tine  sunt şi mai mult de atât. nu-mi promite si nu-ţi cere iertare, nu o face, căci eu n-as putea sa fac la fel pentru tine şi asta mă sperie. eu nu promit, nu promit căci promisiunile lasă urme adânci ce nu se vindeca, promisiunea crestează şi distruge. promisiunea e minciună, eu vreau adevăr. vrei să fii adevar pentru mine?