Oglindă

     Fiecare oglindă e doar o oglindă a dorinţei.
     Oglinzile nu sunt făcute pentru a arăta realitatea, sunt doar o proiecţie a imaginaţiei noastre asupra propriei persoane, asupra lumii. Sunt doar proiecţia unor idealuri...
     Privind în oglindă, nu te vezi nici pe tine, nici pe cel ce îşi rezeamă capul pe umărul tău, privind în oglindă îţi vezi doar speranţa că totul se va sfărşi cu bine, vezi tot ce îţi lipseşte, tot ce îţi doreşti cu nerăbdare să ai. Vezi lumi întregi pe care ai vrea să le explorezi, vezi unde ai vrea să ajungi, poate te vezi cu o diplomă importantă în mână, poate te vezi alături de o familie numeroasă, poate nu te vezi deloc. Periculoase sunt olginzile, înşelătoare şi pline de mistere. De câte ori nu te-ai afundat într-o imagine ce ţi se arăta în vitrina unui magazin fără ca măcar să te vezi pe tine? De câte ori nu ai trecut pe lângă o oglindă din casă şi l-ai văzut pe cel care nu mai locuieşte acolo de mult prea mult timp ca prezenţa lui măcar să se mai simtă? De câte ori nu ai simţit mirosul mării în timp ce te spălai pe dinţi şi îţi priveai cearcănele dobândite în beţia unor gânduri negre ce ţi-au apărut cu o noapte înainte? De câte ori nu ai prins viaţă doar privindu-ţi reflexia?
     De câte ori nu te-ai pus în pat obosit fără a putea dormi? Şi pentru a nu te amăgi cu scenarii ce nu se vor întâmpla niciodată, pentru a nu te amăgi cu sentimente pe care o inimă indecisă ca tine nu le va simţi, pentru a nu te amăgi cu iluzia bunătaţii te-ai gândit la trecutul abrupt pe care l-ai avut? De câte ori ai renuţat la imaginea unui viitor ce ar putea să îţi aducă amăgire în favoarea unui trecut ce îţi retrezeşte răni?