La mulţi ani, iubita mea!
Uită-te în oglindă şi imaginează-ţi că te vezi prin ochii mei. Vezi frumuseţea? Simţi iubirea? De fiecare datî când simţi că nu mai poţi, că nu mai vrei sau că ai obosit, aminteşte-ţi că eu sunt aici să mai pot, să mai vreau şi să mai fac ca tu să fii bine. De fiecare dată când simţi că nu mai ai motive să faci să fie bine, aminteşte-ţi că eu am nevoie de asta, e uşor egoist din partea mea, dar am nevoie ca tu să fii bine.
Sunt aici cu tine de când mă ştiu şi voi rămâne cu tine sub toate formele, când mă vrei şi cum mă vrei. Cu prezenţa, cu amintirea, cu dorinţa, până şi cu absenţa dacă îmi vei cere asta.
Nu e o scrisoare despre tine sau despre mine, nu e nici măcar o scrisoare despre noi, e pur şi simplu. Pentru că tot ce se întâmplă pur şi simplu nu cere obligaţii, nu aduce frici sau regrete.
Nu îţi cer să fii puternică, nu îţi cer nici măcar să fii fericită, îţi cer doar să fii pentru că a fi ar trebui să fie suficient pentru oricine, Iar tu, iubita, să nu te îndoieşti pentru că eşti din plin.
Trăieşte azi ca şi cum viaţa se poate rezuma la clipa prezentă. Trecut? Viitor? Nu-ţi trebuie...
Îţi e frică? Frică de iubire?, dar draga mea, tu eşti iubire, tu eşti lumea întreagă. Şi da sunt oameni care se vor speria de asta, sunt oameni care nu vor înţelege, dar nici nu contează pentru că viaţa nu e pentru asta. Viaţa e pentru că pur şi simplu. Viaţa e pentru tine şi pentru emoţie. Tu nu trebuie să înţelegi sau să vrei trebuie doar să laşi să fie.
Doreşte-ţi şi luptă pentru asta, luptă cu zâmbetul pe buze şi cu inocenţă apoi lasă totul să se întâmple de la sine.
Joacă-te de fiecare dată când pare prea greu. Nimeni nu îţi spune că viaţa e uşoară, nimeni nu te asigură că o să fie bine, dar eu te pot asigura că o să fie frumos.
Creadeai că eşti singura care scrie scrisori? Nu, draga mea, şi eu pot, poate nu cu acelaşi efect şi talent, dar pot şi eu ca şi tine să las din când în când să iasă la iveală partea aia sensibilă, pentru că cu tine nu trebuie să fiu sensibilă.
Ai vrut o soră? Ai primit una, poate mai mult de atât, uneori prea mult, nu-i aşa? Ai vrut prieteni? Ai primit, draga mea, cea mai sinceră prietenie din câte există. Ai vrut iubire? Ţi-am dat-o pe toată şi dacă încă mai vrei, mai caut şi îţi mai aduc. Pentru că pentru tine renunţ la tot, fără regret şi cu bucurie, atâta timp cât tu ai, am şi eu.
Te cunosc de pe vremea când încă umblam cu suzeta şi am continuat să te cunosc şi după ce am înlocuit-o cu ţigara. Te cunosc de pe vremea când te plimbam cu maşinuţa prin curte, fără permis şi o să te cunosc şi după ce o să vină vremea când o să te plimb cu o maşină reală. Te cunosc de pe vremea când ne jucam împreuna la mamaie, am continuat să te cunosc şi după ce ne-a apărut un frate, nu m-am oprit din a te cunoaşte nici atunci când ai pierdut persoane pe care le iubeai, nu m-am dat înapoi nici când a apărut prima iubire şi nu mă voi opri indiferent de ce se va întâ,pla de acum încolo.
Cine a spus că iubirea nu există? Uite-o aici în fiecare dimineaţă, uite-o aici chiar şi când nu ne vorbim cu zile, uite-o aici...
Mulţumesc pentru grijp, pentru înţelegere şi mai mult îţi mulţumesc că m-ai primit înapoi după ce am stricat tot ce am construit atâta timp. Mulţumesc că m-ai ridicat de jos, chiar dacă eu te-am făcut să cazi de atâtea ori. Îţi mulţumesc pentru puterea de a fi lângă mine, nu e uşor să stai lângă un mare haos, lângă toată dezordinea de aici şi lângă ceva aşa inconstant.
Îţi mulţumesc pentru ceea ce eşti, ce ai fost şi ce vei deveni, om frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu