Amintire şi uitare...

      Uităm?

      Amintirile de care nu ne mai aducem aminte sunt uitate? Oare ele dispar cu totul din mintea nostră sau doar se joacă de-a ''v-aţi-ascunselea''?
      De cele mai multe ori uiăm lucrurile care odată ne-au facut să zâmbim, în schimb lucrurile care ne-au pricinuit durere nu le putem uita nici dacă vrem. 
      Arată asta că nu punem suficient preţ pe lucrurile care ne fac fericiţi, pe lucrurile care chiar contează? 
      Cât de uşor ar fi să putem selecta ce să uităm, să apasăm butonul de ''delete'' pentru amintirile dureroase care ne tot apar în minte şi nu ne dau pace.
      Viaţa uneori se joacă cu sentimentele noastre, face în aşa fel încat lucrurile care odată ne-au făcut fericiţi, după un timp să ne întristeze prin absenţa lor.
      De ce nu ne mai amintim prima îmbraţişare a mamei, primii paşi, primul cuvânt rostit, prima lacrimă?.... pentru că atunci eram prea mici, prea naivi, atât de naivi încât doar momentul conta pentru noi, fără să ştim că mai târziu vom avea nevoie să ne hrănim cu acele amintiri...