Cu toate că suntem doar nişte copii prea naivi pentru a înţelege ce se întâmplă în jurul nostru trebuie să facem faţă monştrilor care ies de sub pat unul după altul încercând să ne arate cât de dură poate fi viaţa.
Mai putem fi numiţi nişte copii atâta timp cât trebuie să găsim soluţii la problemele pe care nu le înţelegem? Mai putem fi numiţi copii atâta timp cât circumstantele ne cer să fim mai puternici şi mai maturi ca un adult? Mai putem fi numiţi nişte copii atâta timp cat cei din jurul nostru nu ne mai tratează ca pe unii şi ne obligă să ne maturizăm prematur?
Toată lumea îţi spune: să te bucuri de copilărie, să nu îţi doreşti să creşti mare pentru că mai tarziu vei tânji după ea, dar cum mă pot bucura eu de copilărie atâta timp cât toată lumea îmi cere să mă comport ca un adult?
Şi uite aşa copilăria noastră se termină înainte să înceapă bine, înainte de a ne arăta toate misterele ei, înainte de a o putea explora şi înţelege, înainte de a ne putea bucura de ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu