Artist

     Se spune că biografia unui artist nu afectează opera acestuia.
     Se spune, doar se spune. Ştim cu toţii că nu este aşa.
     Dacă întâmplările din viaţa muzicienilor nu le-ar afecta opera, cum s-ar explica că versurile acestora sunt adesea despre iubirile moarte încă vii în amintiri? Cum se face că toţi marii artişti  au avut o viaţă zdruncinată? Cum se face că adesea artiştii scriu despre persoana iubită de lângă ei?
     Odată ce intri în viaţa unui scriitor poţi să ai ceritudinea că acesta nu te va lăsa să mori, vei fi prezent în fiecare foaie scrisă de mână acestuia, aşa cum vei fi prezent şi în amintirea lui, dar ai grijă. Ai grijă să rămâi pe cât posibil şi în viaţa lui, în prezentul lui. Dacă nu o parte din el se va desprinde pe veci şi va rămâne undeva în capitolul trecut, acolo unde tu îi mai era încă aproape.
      Cei mai mari artişti sunt consideraţi nebuni. În cazul acesta mi-ar plăcea să fiu artist.
     Mi-ar plăcea să mi se citească însemnările şi pe baza acestora alţii să îşi imagineze ce a fost în sufletul meu. M-aş simţi mai bine dacă aş ştii că pot să trăiesc veşnic pe un raft de bibliotecă. M-aş simţi mai bine să ştiu că o să fiu o nouă persoană pentru fiecare cititor, o să fiu o parte din cel care citeşte.
     
      Tu scrii, dar câţi îşi dau seama ce simţi tu? Tu plângi, dar câţi văd asta? Tu eşti singur, dar cine să vină lângă tine? Tu iubeşti, dar cine are nevoie de iubirea ta?
      Cine înţelege că tu adesea scrii despre întuneric ca despre un prieten pentru că îţi e prea frică să recunoşti că te sperie? Cine înţelege că atunci când spui întuneric nu te referi la întunericul pe care o lumânare îl poate risipi, ci la întunericul acela din tine pe care doar iubirea îl mai poate îmblânzi?
      Cine înţelege că singurul motiv pentru care ai ajuns să scrii despre stele este pentru că oamenii nu îţi mai confirmă siguranţa că vor fi aici şi mâine?
           
      Cine observă că îţi desenezi semne pe mână ca să îţi aminteşti de persoanele dragi?
      Cine observă că te lupţi cu tine să nu îţi arăţi sentimentele?
      Cine observă strădania ta de a fi un om mai bun?
      Cine observă cine eşti tu de fapt?
      Cine observă că scrii la persoana a II-a deşi te referi la tine?
      Cine observă că deşi vorbeşti încontinuu nu spui mare lucru?
      Cine observă că în ciuda paşilor tăi hotărâţi ai mereu nevoie să fii sprinjinită?
     
      Adesea scriu despre mine şi despre persoanele din jurul meu fără ca ele să-şi dea seama.
      Adesea scriu pentru că personajele mele nu o să ceară de la mine mai mult decât pot să ofer. Ele vor fi mereu mulţumite de mine aşa cum sunt. Am certitudinea că proprile personaje nu mă vor dezamăgi, am certitudinea că ele mă vor înţelege.
      Adesea scriu...pentru că ştiu că pot scrie despre orice fără ca cineva să mă judece.