duminică, 4 decembrie 2016

Am distrus

      Am distrus o lume renunţând la a ne iubi pe noi. Am distrus natura şi liniştea încercând să umplem goluri pe care le-am creat singuri. Am dat vina unii pe alţii, ne-am urât şi ne-am dispreţuit. Am renunţat la a mai fi oameni cu noi înşine apoi am făcut la fel cu restul. Am transformat totul în agonie şi disperare. Ne-am dedicat cauzelor nobile şi am uitat să avem grijă de noi. Am căutat tot ce ne lipsea în exterior, în depărtare ca mai apoi să ajungem goi cu totul fără cale de întoarcere.
     Ne-am pierdut timpul căutând fericirea în altcineva, căutând pe cineva să ne facă să simţim că suntem întregi, dar nu am făcut altceva decât să mai rupem o bucată din noi şi să o lăsăm oamenilor pe care i-am iubit şi în locurile în care ne-am simţit bine. Ne-am văzut puternici, superiori, aşa că am dăruit câte puţin pe unde am mers, am lăsăt amintiriri tuturor. Ne-am văzut nelimitaţi, invincibili, iar acum stăm singuri incapabili de a mai putea interacţiona, incapabili de a o mai lua de la capăt, trăind în aminterea cuiva şi tot ce ne mai conferă putere să ne ridicăm din e pat e ca poate în acea amintire zâmbeam.
      Zâmbeşti, dar o faci doar în trecut. Îţi aud râsul, dar mereu e undeva departe. Eşti o amintire în sufletele oamenilor. Ţi-ai dorit să nu fi uitat, dar în încercarea disperată de a fi cineva pentru cei din jur ai ajuns nimic pentru tine, te-ai uitat având grijă de alţii.
     Te rog, nu iubi pe nimeni până nu te iubeşti pe tine, nu te ambandona crezând că ai să te mai poţi regăsi, nu renunţa la fericirea ta pentru altcineva, te rog.
      Nu înţelegerea te-a distrus, nu cunoaşterea te-a adus la disperare, ci neputinţa de a schimba ceva în lume. Nu războiele între ţări te-au făcut să ai o părere eronată despre viaţă, ci propria luptă pe care o duci zilnic cu tine, între raţiune şi sentiment. Ideea de a nu putea fi fericit fără a face rău te ţine noaptea treaz. Insomnia ta nu are nimic de a face cu formarea universului ci cu încercarea de a găsi liniştea.
      Te-ai lăsat la pământ cufundat în gânduri...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu