Tablou

     Obişnuiam să scriu despre speranţă, despre o lume mai bună, despre sinceritate, despre iubire. Vedeam viaţa plină de culori, de oportunităţi, de potenţial, de toloreanţă, dar viaţa e doar un şir de dezamăgiri, de oameni ce bombardează cerând pacea, de oameni ce se revoltă din fotoliu, de oameni ce vorbesc aceeaşi limbă şi nu se înţeleg, de oameni ce vor să aibă fără să facă, de oameni ce dau legi pentru a instaura dreptatea, dar inimile lor sunt pline de venin, de oameni ce nu iubesc, de oameni ce rar mai au ceva uman în ei. Superficialitatea şi ignoranţa merg mână-n mână cu dezastrul.

     Arta nu-şi mai are rostul, aş zice că e artă ce faceţi voi din noi. Durerea, suferinţa, modul în care ne goliţi, modul în care ne faceţi pe toţi la fel, e o artă să poti manipula atâţia oameni dându-le impresia că sunt liberi şi că au drepturi.

      Şi totuşi prin tabloul creat de voi, umplut de lacrimi şi strigăte de disperare ascunse în spatele unor zâmbete tâmpe mai sunt câţiva care s-au înarmat cu pensule şi creioane şi încearcă să modifice monstrozitatea creată, încearcă să readucă la viaţă natura pe care aţi omorât-o.

      Ne întoarcem mereu de unde am plecat, la tot ce e toxic în viaţa noastră, ne întoarcem şi ne promitem că o să fie pentru ultima oară, dar o să vină o vreme când o să fim puternici şi o să plecăm definitiv. Nu o să lăsăm un colectiv pentru altul, nu, o să plecăm în propia fericire. Oamenii trebuie să ştie ce e eşecul profesional, momentul în care simt că nu mai pot, când îşi dau seama că nimic nu e pentru ei, când îşi repetă că nu au nimic aparte. Oamenii trebuie să ştie cum e să pierzi tot ce ai investit într-o viaţă. Oamenii trebuie să ştie cum e să implori Universul să elimine din viaţa ta persoanele la care tu nu poţi renunţa. Oamenii trebuie să ştie cum e să trăieşti o viaţă în amintirea unei iubiri pierdute. Oamenii trebuie să înţeleagă că sunt singuri, că tot ce au sunt gândurile lor. Oamenii trebuie să înţeleagă că iubirea e cea mai puternică armă. Au nevoie să înţeleagă atât de multe pentru a se putea retrage în propria fericire. Nu veţi mai avea pe cine muta după cum vreţi, căci, peste puţin timp fiecare va fi coordonat de propria legea, aceea a iubiri pentru propria persoană. O să vină o vreme când respectul o să domine, când oamenii vor alege doar ce e sincer.