Eu am renunţat de mult să mai încerc să ajung spre libertate, să simt din nou cum aerul îmi inunda plămânii, să simt cum razele soarelui îmi mângâie pielea, să simt mirosul ierbii, să simt ca trăiesc, dar tu nu ai renunţat, eşti diferit, tu lupţi, încerci să ne arăti ca se poate, eşti puternic, ai o licărire în ochi ce ne arată că tu chiar crezi că se poate, tu nu mai ai limite, tu eşti tot ce aş vrea eu sa fiu...
În timp ce tu incerci să faci ceva pentru fericirea ta, ai un scop care te determina să-ţi întreci limitele cu fiecare zi ce trece, eu stau şi ma uit la tine, te admir.
După încă o încercare nereuşită de a evada te văd cum te întorci spre mine, îmi întinzi mana, ma ridici şi îmi dai speranţa.
Acum înteleg ca singuri nu vom putea niciodată sa trecem peste nimic, mereu e nevoie de doi pentru a răzbate prin valurile ce încearcă sa ne doboare.
Eu sunt slabă, mai mult te trag în jos, erai mult mai puternic fără mine şi totuşi te încăpăţânezi şi nu îmi dai drumul.
De fiecare dată când cădeai nu era pentru ca nu ai fi fost suficient de puternic să continui ci pentru că nu aveai pe cineva care să fie cu tine acolo sus când vei ajunge.
Acum acest urcuş nu mi se mai pare imposibil de traversat, nu mi se mai pare atât de anevoios, sunt cu tine şi totul pare o călatorie.
Probabil că acest urcuş nu se va termina niciodată, dar acum nici nu sunt sigură ca vreau sa se termine.
E incredibil cum o singură persoană ne poate schimba dispoziţia, ne poate influenţa, e incredibil cum un singur gest de afecţiune, o singură privire venită din partea cuiva special ne face să zâmbim cu toate că înainte ochii noştri erau inundaţi în lacrimi.
Avem nevoie unii de alţii, am nevoie de tine să fii aici.
Tu eşti puternic, tu poţi reuşi pentru amândoi, tu m-ai învăţat să iubesc, să sper, să perseverez, tu mi-ai dat încredere, tu mi-ai spus ca luna străluceşte doar pentru mine,

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu